ZONA

    Cunoscuti cu decenii in urma aproape exclusiv sub denumirile de muntii
Cibinului sau Sibiului, muntii Cindrel ocupa un important sector din grupa muntilor Parâng delimitat la sud-vest de valea Frumoasei, continuata la vest de valea râului Sebes, iar la sud-est de valea râului Sadu. Spre nord-est acesti munti marginesc podisul Transilvaniei in al carui spatiu isi pierd una câte una muchile rasfirate ca degetele unei uriase mâini.

    Având o suprafata de circa 900 kmp si o altitudine maxima de 2244 m in vârful a carui nume il poarta, muntii Cindrel se caracterizeaza prin masivitate si relief domol, produs al unei structuri geologice uniforme, constituita exclusiv din sisturi cristaline. La contactul acestor munti cu podisul Transilvaniei si uneori chiar pe unele dintre culmile nordice, se gasesc o salba sate românesti, românesti din toate timpurile, cuprinse intr-o unitate etno-folclorica, istorica si socio-economica distincta, cunoscuta sub denumirea de Marginimea Sibiului.

    Capitala spirituala a Marginimii a fost si continua sa fie si in prezent orașul Saliste sau Salistea Sibiului, cum este cunoscuta de catre cei ce locuiesc in alte regiuni ale tarii. (http://www.saliste-sibiu.ro)
In aproape toate localitatile actuale, din aceasta zona, s-au descoperit urme de existenta a comunitatilor umane primitive, iar cetatea dacica, descoperita pe dealul Catanasi de lânga satul Tilisca, dovedeste inca o data continuitatea asezarilor omenesti pe aceste plaiuri de-a lungul secolelor.

    Primele atestari documentare ale satelor din Marginimea Sibiului le avem incepând din secolele al XIII-lea si al XIV-lea. In anul 1365 regele Ungariei Ludovic I de Anjou (1342-1382), in baza obiceiurilor medievale si pentru promovarea unor bune relatii economice si sociale cu Tara Româneasca, daruieste domnitorului român Vladislav Vlaicu (1364-1377), nepotul lui Basarab I Intemeietorul, doua ducate cu populatie preponderent româneasca : Amlasul si Fagarasul, situate in sudul Voievodatului Transilvaniei. Aceste doua ducate vor constitui domenii feudale ale domnitorilor munteni din secolele al XIV-lea si al XV-lea (Vladislav Vlaicu 1365; Mircea cel Batrân 1386; Mihail I 1418; Dan al II-lea 1420; Vlad Dracul 1443; Vladislav al II-lea 1447; Vlad Tepes 1456; Radu cel Frumos 1473 si Basarab cel Batrân Laiota 1476) care in titulatura domneasca a vremii includeau si formula medievala de herteg al Amlasului si Fagarasului.

    Ducatul Amlasului in anul cedarii lui catre domnitorul muntean Vladislav Vlaicu (Vlaicu Voda) cuprindea noua sate românesti (Saliste, Sibiel, Vale, Gales, Cacova-Fântânele, Sacel, Tilisca, Aciliu si Orlat) si trei cetati puternic fortificate (cetatea Salgo de la Orlat, cetatea Tuscania de la Tilisca si cetatea de la Sibiel). Localitatea saseasca Amlas (Omlas), actualul sat Amnas, ce dadea numele intregului ducat a ramas mai departe in posesia regatului ungar.

    Dupa numai un an, la 10 octombrie 1366, i se iau domnitorului român satele: Orlat, Sacel, Tilisca si Aciliu, precum si primele doua cetati, lasându-i doar satele Saliste, Gales, Vale, Sibiel si Cacova/ Fântânele (quinque villis Olaceis - cinci sate românesti) si cetatea din munti, la sud de Sibiel. Aceasta cetate ramasa pe mai departe in posesia domnitorilor români de la sud de Carpati se pare ca a fost ridicata inainte de anul 1315. Cetatea avea trei santuri de aparare aproape concentrice, ziduri, din piatra, cu o grosime de pâna la 2,80 m, iar inaltimea lor ajungea pâna la 8,40 m. Circumferinta intregii fortificatii era de 175 m, lungimea si latimea ei fiind de 65 m, respectiv 34 m.

    Pentru a ajunge la ducatul Amlasului, domnitorii munteni foloseau vechiul drum de munte ce lega Tara Româneasca de Transilvania, drum ce trecea prin urmatoarele puncte : Novaci, pasul Urdele, Obârsia Lotrului, Piatra Alba, saua Steflesti, platoul alpin Cindrel (2244 m) - Frumoasa (2168 m), Dusi, Pripoane, Crint, Fântâna Marului, Santa, Saliste. Iar pentru a ajunge la cetatea ducatului, din punctul Pripoane urmau drumul prin Baltile Rosii, Piciorul Fântânelelor, padina Godia, vârful Cetatii.

    Dupa cum observam, prin Crint au trecut, incepând din ultima parte a secolului al XIV-lea, o serie de domnitori români sau reprezentantii lor legali pentru administrarea vechiului ducat al Amlasului. Tot pe aici a trecut in anul 1368 un corp de oaste a Tarii Românesti, care, intarit cu osteni ai ducatului, a atacat cetatea regala Salgo si alte posesiuni nobiliare din zona, in urma deteriorarii relatiilor româno-ungare din acei ani.

    In vara anului 1493 pe acest vechi drum transcarpatic o oaste otomana condusa de Ali-beg (Michaloglu) ajunge dincoace de munti si ataca prin surprindere satele din ducatul Amlasului. Dupa ce arde si jefuieste satele: Saliste, Orlat, Cristian, Ocna Sibiului, Turnisor, Rasinari si orasul Cisnadie, incarcati de prada si fara pierderi turcii cauta sa paraseasca in graba Transilvania prin pasul Turnu Rosu. La intrarea Oltului in defileu, aproape de satul Boita, turcii sunt ajunsi de oastea transilvana condusa de vicevoievodul Stefan Telegdy si batrânul primar sibian Georg Hecht. Alaturi de osteni au intrat in lupta si numerosi tarani din satele pradate, ce cautau sa-si recupereze rudele duse de turci in robie. Turcii au fost infrânti, prazile au fost restituite pagubitilor, iar captivii eliberati.

    In cronica murala a bisericii evanghelice din Sibiu acest eveniment a fost consemnat sumar: 1493. Turcii sunt batuti laTurnu Rosu de pastori.

    Incepând cu acest an nu mai gasim in documentele vremii micul sat Crint, ce uneori aparea consemnat in vechile hrisoave alaturi de alte sate marginene. Se pare ca el a fost distrus cu acest prilej fara a se mai reface vreodata.

    Hotarul de sud al Transilvaniei era pazit, inca din secolul al XIV-lea, de catre plaiesii (plainicii) români care in schimbul unor facilitati si scutiri de anumite dari prestau acest serviciu. In anul 1667 principele Mihail Apafi I (1661-1690) reconfirma si intareste institutia plaiesiei. Aceasta institutie va dainui pâna la infiintarea regimentelor românesti de granita de catre imparateasa Maria Tereza, in anul 1763, când plaiesia va fi inlocuita cu serviciul permanent de paza a frontierei din munti.

    In apropiere de Crint, lânga actualul canton silvic Dusi, pe timpul existentei graniceriei (1763-1851) si pâna la Unirea cea Mare din anul 1918, a fiintat Vama Dusi, punct important de trecere spre Tara Româneasca. Aici exista alaturi de controlorii vamali si pichetul de graniceri „statie de jandarmi, finant si cârciuma". Ruinele acestor cladiri se pot vedea si in zilele noastre pe partea stânga a drumului aproape de cantonul silvic Dusi.

  Odata cu nationalizarea din vara anului 1948, cabanele din statiunea Crint trec in proprietatea statului. Din acest an si pâna in anul 1974 complexul turistic Crint a apartinut Oficiului Judetean de Turism Sibiu. Accesul in aceasta microstatiune se facea pe drumul Saliste, Santa Salistei, Fântâna Marului, Crint. Actualul drum forestier, ce porneste din satul Sibiel, in acei ani, ajungea doar pâna aproape de confluenta pârâului Ardeiul cu pârâul Scorusetul.

    Prin Decizia nr. 322 din 30 mai 1974 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judetean Sibiu s-a facut transferul complexului turistic Crint de la Oficiul Judetean de Turism Sibiu catre Ministerul Apararii Nationale, respectiv Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu" Sibiu. Terenurile de instructie au fost primite prin Deciziile nr. 320/17 mai 1975 si nr. 73/18 februarie 1978.

    In anul 1974 s-au inceput lucrarile la prelungirea drumului ce lega valea pârâului Sibiel de tabara Crint, drum ce trece la sud de dealul Crint (Grindii), lucrarile fiind finalizate in anul 1975. Dupa mai bine de 6 ani (octombrie, 1981), de-a lungul vaii pârâului Ardeiul, se realizeaza un nou drum, care dupa ce traversa barajul unei microhidrocentrale urca in Crint, usurând astfel accesul in tabara. Aceste doua noi drumuri s-au realizat prin eforturile militarilor beneficiari ai taberei de instructie. De-a lungul anilor s-a modernizat intreaga baza de cazare si instruire a taberei.

    In apropierea taberei Crint se gasesc o serie de obiective turistice si culturale care intregesc valoarea tinutului, dintre care amintim: cabana Fântânele, cabana Poiana Soarelui, Muzeul etnografic Gales, Muzeul de icoane pe sticla din Sibiel (http://www.sibiel.net/), Muzeul „Valori culturale salistene" din Saliste, Tabara nationala de sculptura monumentala in lemn din Santa Salistei (Poiana Soarelui), biserica Foltea, reconstruita in 1926 in memoria eroilor salisteni cazuti in primul razboi mondial, ruinele cetatii dacice de la Tilisca, Complexul Sgro-tursitic Saliste (fostrul domeniu al lui Nicu Ceausescu )